1. Studiu de caz Profesor coordonator : Rotaru Maria Realizatori : Cornea Andreea Lazurca Daniela Nedelcu Mihai Rotar Adrian Clasa a XI-a E Ianuarie, 2011

3. Potrivit lui Arthur Schopenhauer, alǎturi de alte instincte este cel al perpetuǎrii speciei, şi deci şi a suferinţei în lume; la atât se reduce destinaţia femeii. „ Azi adeseori femeia, ca şi lumea e o şcoalǎ, Unde-nveţi numai durere, înjosire si spoialǎ. ” (Scrisoarea a II-a) Aceastǎ perspectivǎ sumbrǎ apare şi la Eminescu cu completarea cǎ accentul cade mai degrabǎ pe unele însuşiri detestabile atribuite de filozoful german femeii : superficialitatea , infidelitatea, i ngr a ditudinea sau nedreptatea.

4. Filozoful german crede că din cauza nivelului intelectual oarecum redus, femeia se complace în nimicuri, preferând aspectele nesemnificative ale lucrurilor în locul celor esenţiale pe care le abordeazǎ geniul. „ Nu uita cǎ doamna are minte scurtǎ, haine lungi. ” (Scrisoarea a V-a – Dalila) Pesimismul eminescian pus în relaţie cu filozofia schopenhauerianǎ prezintǎ imaginea femeii ca simbol al josniciei și falsităţii.

5. Schopenhauer vede iubirea ca o exprimare a instinctului de supravieţuire uman , adicǎ o înzestrare a naturii pentru om. „ Eu fǎcut-am zeitate dintr-o palidǎ femeie, Cu inima stearpǎ, rece şi cu suflet de venin. ” (Venere si madon ă ) Eminescu consider ă c ă femeia nu e în stare s ă tr ă i a scǎ decât formele particulare ale existenţei ș i ea nu se poate ridica la viziunea geniului; dorinţele ei nu sunt decât forme elementare ale voinţei de a fi, de aceea iubirea provoacǎ suferinţǎ.

6. Pornind de la ideea lui Arhur Schopenhauer, Mihai Eminescu prezintǎ iubirea ca un dar elementar al naturii ; forţ a irezistibilǎ a iubirii este motivatǎ de angrenarea ei în straturile profunde ale naturii. Eminescu trece cu vederea ce i se datoreazǎ nu ei, ca femeie, ci societǎţii , moravurilor acesteia şi relevă contrastul dintre formele trecǎtoare ale vieţii , momentele oferite de femeie în iubirea ei, şi devenirea ei etern ă. „ Lângǎ salcâm sta-vom noi noaptea întreagǎ, Ore întregi spune-ţi-voi cît îmi eşti dragă. ” (Sara pe deal)

7. Î n contrast cu frumuseţea şi armonia iubirii, Mihai Eminescu constată mul ț imea problemelor sociale care îl î ndeamnă la o critic ă destul de aspr ă . Această critica poate fi considerată şi de natura constructivă conţinând speranţa unei î ndreptări. Filozoful german prezint ă ideea c ă lumea omului simplu e dominat ă de instinct ș i c ă iubirea apar ț in â nd unei astfel de lumi nu e potrivit ă cu starea de contempla ț ie. “ Î n loc de a fi un soare al astei lumi î ntregi, Î mi ucizi gandirea, c ă ci nu m ă î n ţ elegi” (Nu m ă î n ţ elegi)

10. Arthur Schopenhauer este un misogin care dispreţuieşte capacitatea intelectuală a femeilor. Mihai Eminescu n-a fost misogin decât numai faţă de femeia cochetă şi superficială, vicleană, al cărei prototip rămane Dalila, din legenda biblică, cu care începe "Scrisoarea V".